Povestea din Ibusár este mereu actuală. Chiar și acum. Ibusár este amprenta minuțioasă a acelei amărăciuni care izvorăște din viața de zi cu zi și acea dorință de evadare în lumea strălucitoare a operetei care nu prezintă sub nicio formă liant cu trecutul, ci doar adâncește șanțul dintre cele două lumi. Asemenea personajului principal, Jolán, și noi visăm despre viața noastră, în loc să o trăim cu adevărat. Privim soarta ei ca niște turiști ratați, deoarece nu ea nu este soarta noastră, mai mult, nici nu ne gândim să ne-o asumăm. În realitate însă este și a noastră, singura diferență prezintă doar căile de evacuare. 

Pentru Jolán această cale este lumea operetei, pentru alții sunt altele, căi pe care nu vrea să și le asume, sau de care, poate, nici e conștient. Sárbogárdi Jolán întruchipează eterna întrebare a artei și a incompetenței, conturând astfel atât relația dintre ficțiune și realitate, cât și prezența lor simultană. Spectacolul nu își propune să scoată în prim plan nici incompetența lui  Jolán, nici destoinicia noastră cu care abordăm specia operetei, sau poate chiar parodia acesteia, ci dorește să accentueze drama lui Jolán: diferența dintre circumstanțe și dorințe, disecarea abilităților de speranțe, frământările grotești ale unei persoane timide în relațiile umane și poticnite în cătușele sentimentale ridicate de semeni. 

Pe acest fundal este clădită conștiința națională „balcanică”, haotică, a maghiarilor de pretutindeni care, de multe ori, nimic mai mult nu are în comun cu adevărații maghiari, decât auto-evaluarea artistică a lui Jolán. Oare vom muri și noi asemenea unui pom de migdale transdanubian care se născuse în momentul nepotrivit, la locul nepotrivit, la fel ca Jolán? Nu se știe. Însă caietul spiralat al sufletului nostru trebuie, câteodată, colorat cu strălucirea atmosferei lumii operetei, chiar dacă acel caiet cu spirale va rămâne în continuare, doar un simplu caiet obișnuit.

Distribuția: